Necrologul mamei mele

Categorii familia colesnic, religios, social

Dragă familie, stimați prieteni, vecini și toți cei care ați venit astăzi s-o conducem pe mama pe ultimul drum… vreau să vă spun o scurtă poveste de dragoste!

Povestea începe cu o fotografie făcută tot aici, la același mormânt însă în anul 1981 pe când mama trăia iar un alt membru al familiei noastre trecea la odihnă, frățiorul nostru mai mic, de aproape doi anișori, Mihăiță Colesnic.

Cadrul fotografiei de atunci este unul simplu: în prim-plan mama îndurerată aplecată peste copilașul ei din sicriu… multă lume îndurerată era prezentă, un tablou care-ți sfâșie inima. Numai că undeva în planul secund al fotografiei, un alt băiețel de patru anișori în brațele bunicii este surprins cu un zâmbet senin. De multe ori am privit acea fotografie, care m-a răscolit și m-am tot chinuit să înțeleg de ce purtam acel zâmbet senin pe chipul de copil, de ce doar eu care stăteam în brațele bunicii mele? Adesea mă alinam cu gândul că eram prea mic și că nu înțelegeam evenimentul trist.

Însă cu doar doua zile înainte să treacă și mama la odihnă, am aflat răspunsul din o a doua fotografie în care mama și tata se priveau cu același zâmbet senin. Această fotografie (vezi foto de mai sus) m-a umplut de bucuria amintirii familiei noastre care a trecut cu zâmbet peste multe greutăți.

Zâmbetul, dragii mei, descrețește frunțile încruntate, vindecă inimile îndurerate și este balsamul pe care Dragostea îl folosește să unească inimă de inimă și inimi de Dumnezeu.

Ca să parafrazez un verset din Sfintele Scripturi care spune că “Dragostea nu va pieri niciodată” astăzi putem să zicem că “Zâmbetul nu va pieri niciodată”!

Mama a știut să zâmbească mult și să aducă zâmbet în familia noastră, printre rude, prieteni și cunoscuți.

Zâmbetul, este moștenirea ce ne-o lasă tuturor astăzi!

Dar pentru că astăzi ne este totuși greu să zâmbim, și pentru că încă mai vărsăm lacrimi, suferim și încă mai jelim… Sfintele Scripturi ne aduc o mângâiere, în ultima carte și ne descoperă zâmbetul plin de dragoste a lui Dumnezeu.

El va șterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.”

 

Și pentru că multora le este greu să creadă așa ceva, sfântul Apostol Ioan continuă să relateze:

 

Cel Ce ședea pe tron a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi!“
A mai zis: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate!

Apocalipsa (Descoperirea) 21:4-5

Cum poți să crezi așa ceva?!
Știți cum se termină Crezul Ortodox? Este cel mai frumos lucru ce dă speranță omenirii, însă implică o așteptare… Crezul se termină astfel:

Aștept învierea morților și viața veacului ce va sa vie! Amin!

Iar pentru ca asta să fie posibil, altcineva trebuia să moară și a fost de folos să moară un singur Om pentru ca toți ceilalți să poată trăi. Și cum acel singur Om l-a înviat pe Lazăr dintre morți, pe multi alții dar și pentru că El însuși a înviat dintre morți, ne dă speranța că într-o zi și mama va învia și frățiorul meu și toți cei care dorm îngropați în acest cimitir.

Atunci, scumpii mei, doar atunci, EL va șterge orice lacrimă din ochii tuturor.

Dar până atunci vă provoc să zâmbiți, pentru că urmează o zi de bucurie, o zi care ne aduce aminte că un Mântuitor ni s-a născut și să cântați colindele nașterii Domnului nostru Iisus Hristos cu același zâmbet lăsat moștenire.

Iar pentru că mamei i-a plăcut mult cântul, vă invit să cântăm împreună un colind drag tuturor: O ce veste minunată!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *