Un Crin cu spini

Categorii familia colesnic, Poeme, social

de: Augustin Colesnic

Un Crin sublim e mama mea,
cu albele-i petale.
Oriunde-ar fi pe câmp să stea,
străluce ca un soare.

Pe câmpul unde e acum,
sunt spini și pălămidă.
Dar mama face parcă drum,
cu zâmbetu-i ce dă lumină.

Și nu e greu să o găsești,
printre-amintiri de-o viață.
Căci vorbe simple cu povești,
ne-a tot lăsat ca o povață.

Iar dacă negura străbate,
și inima ți-o frânge…
Închide ochii să te-mbete,
parful ei de crin prea dulce!

Ai vrea s-alergi și să îl smulgi,
la pietu-ți să-l cobori.
Și să îți spui că ai, când fugi,
petale albe de comori.

Dar crinul ăsta e cu spini,
și nu-i ușor de-luat!
Te-nțeap’ adanc de vrei să-l iei,
… e de natură apărat.

Ce poti să faci, e să te-oprești!
Și să-l privești într-una…
Cu-al ei parfum să te stropești,
Căci Mama… e doar una!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *